Multumesc celor care au fost alaturi de mine la inceput, atunci cand, cazut fiind, primeam inca lovitura dupa lovitura....
Doar cei care au crezut in mine si m-au cunoscut cu adevarat, sunt cei care m-au incurajat si m-au sustinut. 
Sprijinul lor, moral in primul rand, a fost fundamentul pe care s-a inceput aceasta constructie. A fost foarte greu la inceput, dar am avut motivatii puternice...
Si cei care ne loveau nu faceau decat sa ne motiveze si mai mult....

Daca nu am reusit in alt fel, pana acum, sa imi arat recunostinta fata de cei care m-au sprijinit, o fac acum si aici!
Si poate intr-o buna zi, voi face ceea ce simt ca trebuie sa fac pentru ei...

Ca si atunci, si acum, cei care m-au ajutat doresc probabil sa ramana anonimi. Le respect dorinta si ii asigur ca atat cat aceasta constructie va exista, ea va purta in marca ei (probabil intr-o litera sau poate intr-un cuvant....) si efortul oamenilor care au zamislit-o si care au crezut atunci in ea...

Ii anunt aici si acum pe cei care si-au pierdut speranta, ca eu nu am renuntat sa cred in aceasta constructie, pentru ca ea a fost pornita de jos, si are la baza competenta, responsabilitate asumata, respect fata de oameni, onestitate, corectitudine si atasament fata de valorile recunoscute ale democratiei si drepturilor omului, dar mai ales MULTA SERIOZITATE (accent special)!!! .

Ca si in balada mesterului Manole, si aceasta constructie (si acum, inca firava) si-a cerut la un momentdat jertfa... Momentul jertfei a fost cel mai greu moment din intreaga perioada de constructie, dar a fost in cele din urma depasit... Acum, cu rani adanc sapate in suflet, cu regrete, dar si cu amintiri placute, mergem mai departe, pentru ca avem inca multe de facut si de spus, pentru ca sacrificiile noastre, trecute, prezente si probabil viitoare, sa nu fie in zadar...

Iar pe cei dornici sa ma ajute ii astept alaturi de mine sa ducem impreuna lupta pentru viata....

Pe aceste pagini virtuale veti gasi concentrat efortul conjugat al ultimilor ani, tot ceea ce am acumulat ca experienta profesionala, dar si de viata, ca si si dorinta de a evidentia modele umane, atat pentru fiul meu cat si pentru toti tinerii din Romania care au nevoie de modele...

In mod special vreau sa-i multumesc fiului meu pentru intelegere, in toti acesti ani grei prin care am trecut si in care el a fost, pentru mine, lumina calauzitoare.

Il transmit toata dragostea mea si ii doresc o copilarie cat mai fericita, multa sanatate, liniste sufleteasca, ii doresc prieteni adevarati in viata, mult noroc, sa-si indeplineasca toate dorintele si sper sa poata duce mai departe constructia mea...

Multumesc de asemenea prietenilor si colaboratorilor mei cei mai apropiati (stiu ei care!) cei fara de care totul ar fi fost imposibil si fara de care viata mea ar fi fost cu mult mai devreme si iremediabil afectata...

Vreau sa multumesc aici si tuturor celor care, in tacere, nevazuti, la locul lor, ne mai aduc din cand in cand bucurii si ne ajuta sa mentinem vie flacara sperantei, pentru noi si copiii nostri.

DUMNEZEU SA NE AJUTE!